Cuvintele dor dincolo de simţuri
umbra lor cade-n vorbele grele
alunecă printre degete la botez,
dispare răul strâns din născare
lepădat cu puterea credinţei,
se scrijelesc pe scoarţa memoriei
rămân încrustate acolo
ne-ncepute şi nesfârşite-n gînduri
în lacrima lor nimic nu se stinge
ascund o taină.

Voi scrie în sufletul pietrei
înlănţuirea cuvintelor potrivnice
pe care încercăm să le depaşim
prin meditaţie îndelungă,
până ce chemarea la marginile cerului
ne va plimba în spaţiu
fiecare către steaua lui.
Acest drum neştiut de odihnă
unde ne-am întrupat în cuvînt
germinează-n sămînţă
ţipătul luminii.