nu am să îmi explic niciodată pasiunea pentru întuneric
este în toate moleculele mele
chiar și drumul la frigider pe jumătate treaz
setea de ceva rece
impulsul de a renunța
mă încântă
ceva inițiatic îmi zic
simt covoarele pufoase sub tălpi
și respir aerul posesiv
sus vecinii fac dragoste
casc îngăduitor apoi fredonez ceva
liniștea pare unsă pe blocuri
beau încet granini de portocale
aproape toate simțurile prind alt contur
superior & dilematic
mai iau o înghițitură, plescăi cu încântare
cred că voi scrie un poem calm
pentru noaptea asta
trandafirii negri pătați cu vin
cam așa se va numi sau poate
mâinile mele sertare dezmembrate cu amintiri