Poem rupt din ploaie
Şi aruncat în foc

nu îmi vine să cred
intru în ploaie cu resemnarea celor
ce îşi imaginează că ştiu adevăruri teribile
şi nu îi mai mişcă nimic
pe cine mint eu
doar Dumnezeu crede în oameni şi în sine
noi nu

ne ancorăm demonstraţiile
într-o mare de axiome alunecoase, insuficiente
mereu descoperim sau inventăm altele noi
şi le adăugăm la masa inconsistentă
a dilemelor cotidiene

dacă pumnul meu ar putea să rupă norii
şi glasul să asmuţească tunetul
atunci cum voi opri fulgerul ochilor
să separe apele de frig şi focul de lumină
fără să mă inunde şi să mă aprindă
deopotrivă dinăuntru

atât sunt de tulbure şi vulnerabilă Doamne
în această penitenţă
când pluvială când pirotehnică
din enclava minţii

Poem rupt din ploaie
Cu egoism

scriu despre ploaie cu revoltă
eu, cel ce eram mulţumit odată
că setea îmi crăpa carnea până la os
şi tot aveam de unde da şi de unde frânge
inima mea era întotdeauna deschisă
umărul sprijin, buzunarul plin
nu spuneam niciodată e prea mult, ajunge
nici nu ceream înapoi
mi se părea firesc acel modus vivendi
unde fericirea altuia era cauza
ruperilor mele de nori
şi nu mă puteam lichefia iar şi iar în ploaie
fără să mă usuc mai întâi
pe dinăuntru

Poem rupt din ploaie
Toată noaptea

beau ceai de salvie şi aştept/ să dispară
troienele/ şi fantasmele trecutului

caustice/ ploaia curăţă cu migală/ orice
chiar şi sarea/ din gânduri

zorii răsar pe marea lor moartă/zăpada
s-a topit/ numai până la gleznă

maşinile o maculează/ cu un fel de salivă
din benzină/amestecată cu nisip

de parcă este mai uşor a îneca/omătul
amintirilor în noroi/ decât a îngădui

trecutului/ să albească firesc/ acolo unde
îi este locul/sub călcâi

Poem rupt din ploaie
Toată noaptea (versiunea 2)

toată noaptea am urmărit ploaia
credeam că troienele or să dispară
definitiv

mi-a dizolvat sarea din gânduri
dar numai până la osul piciorului
fantasmele trecutului nu
se curăţă uşor

dimineaţa
zăpada nu se topise în întregime
maşinile o maculau cu un fel de salivă
din benzină amestecată cu nisip

de parcă e mai uşor de înecat în noroi
neaua amintirilor
decât a îngădui trecutului să albească
acolo unde îi este locul
sub călcâi

Poem rupt din ploaie
Grădina mea din Canada

ce fac eu în timp ce americanii se ocupă
cu war on terror?...

am o grădină în Mosquito Creek
la poalele dealului Gatineau,
unde cresc legume, căpşuni, galinacee
greieri, iepuri sălbatici, dihori,
şi bătrâneţe

pacea e crucială la vârsta mea
dacă greierii, iepurii şi dihorii terorişti
ar fi doar vise
atunci vara ar deveni un somn liniştit
în hamac, lângă roade coapte,
neatinse

şi chiar aşa va fi…
voi pune capcane, mine explozive,
otravă, apoi voi inunda toată grădina,
şi voi învăţa să respir foc sub apă

Poem rupt din ploaie
Între pierdut şi regăsit

fiului meu

dacă greierii ar fi fosforescenţi
demisolul casei ar străluci
precum Las Vegas

ai petrece nopţile
jucând toţi banii pe negru
viaţă exuberantă, fiule

de câte epifanii este nevoie
să înţelegi
greierii se hrănesc cu negru

tot ce ai câştiga ar fi ancorat
pe o fermă de greieri
lefter
ai ajunge să prăjeşti burgeri
vegetarieni la Mac Cricket's

căinţa nu contează în cv
numai în inima de tată
întoarcerea risipitorului

nu va fi sărbătorită ucigând
greierele cel mai gras