Vorbind despre șansă în loc de probabilitate, adică de cîte ori este mai probabil ca un eveniment să nu aibă loc decît să nu se întîmple, cînd dăm cu banul probabilitatea ca rezultatul să fie cap sau să fie pajură este de cincizeci la sută.
Marea... vis de-albastru... infinit...
În port, un du-te vino necontenit. Hamali de toate neamurile poartă pe umeri saci și lăzi de mărimi considerabile ca niște animale de povară fără a vedea, fără a auzi nimic, purtînd în minte obsesiva întrebare cum să facă rost de bani și cum să ajungă în Țara Făgăduinței.Doar seara cand arșița se domolește, furnicarul se mută în alte locuri, acolo unde între pahare de rom și halbe înspumate se țes povești și idei care în atmosfera de fum de țigara par celor ce vor să evadeze din iad realități. Într-un ungher în care lumina becului difuză, strecurată printre benzi de prins muște abia ajunge, la o masă încropită din două lăzi răsturnate și două resturi de blană noduroase, stau patru vlăjgani jucînd cărți pe o miză destul de mare.
Dintre ei, un copilandru cu membre lungi, destul de vînjoase, cu părul cîrlionțat, albit de soarele dobrogean, pare a asculta aproape sorbind vorbele celorlalți. Într-o stare de semiluciditate se gîndea că dacă ar lua el tot potul ar putea pleca departe, acolo unde să-și poată împlini toate visele de bunăstare. Dar hazardul nu pare a fi de partea nici-unuia dintre ei. Potul crește, crește și tensiunea jocului. Aburii alcoolului infierbintă mințile jucătorilor.. Lui nu- i pasă însă nici de băutură, nici de povești. El vrea doar să cîștige potul. El vrea să se realizeze în viață, să le dovedească tuturor că poate să fie Cineva!.
La un moment dat, doi se iau la harță și gesticuland violent răstoarnă o halbă de bere de pe masă. Totul se clatină în jur, ca pe puntea unui vapor aflat in ruliu. Agerimea vizuală îl ajută pe tînăr ca într-o clipită să vadă cărțile celorlalți, să-și facă o perspectivă despre ceea ce se va-ntîmpla în evoluția jocului și decide instantaneu să introducă asul, special pregătit pentru stări de necesitate. Apele se limpezesc, se așază cu toții la masă continuînd jocul. Îi vine și lui rîndul. Anunță sec:
- Poftiți de vă uitați! și răsfiră pe masă triumfător cărtile aducătoare de noroc.
Ceea ce urmează, o stare de agitație generală prevestitoare de furtună.Vocile guturale, într-o ascendență amenințătoare, creează în noapte disonanțe și atrag atenția poterei care patrula în apropierea magaziei unde se-ncingeau spiritele protagoniștilor. În situația nou creată, el se repede la potul de pe masă fiind de drept cîștigător și în vociferările celorlalți găsește de cuviință să se retragă, mai ales că potera era aproape.
Beznă, garduri, fugă, ecouri de fluiere, umbre fugind prin noapte... Cavalcada de imagini și impresii, toate învălmășesc mintea tînărului aflat în primele ore de practică la școala vietii. Fuge bezmetic prin noapte, îndreptandu-se de-a lungul falezei departe, tot mai departe de agitația nocturnă. Zgomotele urbane se estompează, locul lor fiind luat de zgomotul valurilor izbindu-se necontenit de țărm. În clipa în care realizează că nu-l mai urmărește nimeni încetinește. Deodată simte pămîntul fugindu-i de sub picioare și urmează o cădere în gol, după care, nimic...
O crevasă în falia adîncă a ultimului vis. Un zîmbet...Ar fi putut fi un zbor, dar a fost numai cădere. Doi vlăjgani numără potul, în timp ce uitarea se-așterne deja peste trupul fără umbră. Zîmbetul uitării, o mască de dovleac. Ei visează să plece în Țara Făgăduinței. Fiecare singur, fiecare cu potul, întreg.