dis-de-dimineață mama bea rouă
laptele se limpezește
sînii ei fremeată ca frunzele de măceș

spală rufe și cîntă
cînd vine vremea îmi jupuie pielița de pe ochi
lumina mea strigă apoi se preface
în brazdă

creștem la umbra ei ca niște grauri în scorbură
mîncăm mere date pe răzătoare cu zahăr

seara adoarme cu lumina aprinsă
ea spune lumina e sîngele mielului pe căpriori
poate așa
mînia lui dumnezeu se mai ostenește

îmi trage plapuma pînă la gură mîinile mamei sunt o iederă
eu sunt zidul ei preferat

dimineața deschide fereastra
aerul proaspăt
aerul cald
aerul tare
intră în mine și eu cred în ea

spală rufe și cîntă
sub scoarța mîinilor pulsează seva

mama mea o lună în ultim pătrar