A

privind marea,
am vrut măcar o dată să-mi fie pământ de îngropăciune
bulgării de apă să acopere cilindrul de lemn
cât o flacără-n candelă în palma ta, Doamne,
nu știu dacă noi suntem cei mai de pe urmă
dar mare e femeia ce știe să asculte
să-și urmeze bărbatul în toate ca un câine credincios

e posibil să ne fi născut cu celălalt în noi
așa cum gavanosul ascunde pământul iar lutul îmbracă sămânța
mugurele verde invadându-ne cu timpul, am început să răscolim lumea
un bazar de ceramică veche, pomul celuilalt în fereastra noastră
dorul de el crescând mult mai mult în absență
avem palmele crăpate și gheare dar odată găsit, sufletul intră
în cortul drepților orele nu mai sunt de plastic ci se vor desface
împreună cu trupul în pământul din care-au fost zidite

încotro, Doamne, ne vom duce dacă sub epidermă
nu-l simțim pe aproapele coagulându-se a pasăre?

uneori cred că la-nceput a fost în pântecul mamei atâta hrană
încât am fost sătui ani întregi
ni s-a făcut dor de mană intrând pe ulița zidarilor de pasăre-lyră
atunci am flămânzit și, însetând, am plâns
poate că unii au avut dintru-nceput semne heraldice pe brațe
au avut ape line, portocali pe stâncă
dar noi spinii? dar noi, mărăcinii?
ți-am înțepat palma când ai vrut să ne culegi
nouă ne-ai dat drum lung să pricepem picioarelor legătorile
fire aspră femeilor până vor iubi
bărbătește auzindu-și chemarea la cină
din crupa noastră ai plămădit marea
presărând pe aproapele când pescar
când pescăruș

B

privind marea, am vrut măcar o dată să-mi fie pământ de îngropăciune, bulgării de apă să acopere cilindrul de lemn, să cobor cu o pirogă în adâncuri, dintr-o ferestruică de plasmă să privesc peștii

cât o flacără-n candelă sunt în palma ta, Doamne, nu știu dacă noi suntem cele mai de pe urmă dar mare e femeia ce știe să asculte, să-și urmeze bărbatul în toate ca un câine credincios

e posibil să ne fi născut cu celălalt în noi așa cum gavanosul ascunde pământul iar lutul îmbracă sămânța;
mugurele verde invadându-ne cu timpul, am început să răscolim lumea, un bazar de ceramică veche e pomul celuilalt în fereastra noastră, dorul de el crescând mult mai mult în absență, avem palmele crăpate de căutare, ne-au dat gheare ... odată găsit, sufletul intră parcă într-un cort al drepților, orele nu mai sunt de plastic ci se vor desface împreună cu trupul în pământul din care-au fost zidite

încotro, Doamne, ne vom duce dacă sub epidermă nu-l simțim pe aproapele coagulându-se a pasăre?

uneori cred că la-nceput a fost în pântecul mamei atâta hrană încât am fost sătui ani întregi, ni s-a făcut dor de mană intrând pe ulița zidarilor de pasăre-lyră, atunci am flămânzit și, însetând, am plâns chiar dacă unii au avut dintru-nceput semne heraldice pe brațe, au avut ape line și portocali pe stâncă

dar noi spinii? dar noi, mărăcinii? ți-am înțepat palma când ai vrut să ne culegi, nouă ne-ai dat drum lung să pricepem picioarelor legătorile, fire aspră femeilor până vor iubi, bărbătește auzindu-și chemarea la cină, din crupa noastră ai plămădit marea, presărând pe aproapele când pescar ...când pescăruș