Urechea va pătrunde cuvântul
durutului cântec,
atunci
numai atunci când drumul
va fi fost străbătut
îți vei vedea așteptarea
rostuind zilele tale ce vor veni.
În chiar ziua aceea
când brusc câmpurile arse
vor înflori
voi crede că e din nou
primăvară,
sau nu.
Poezie:
Comentarii
hialin -
Sintagma "durutului cantec" imi pare ca suna total nepotrivit in context si constituie, in opinia mea, cel mai slab vers al acestui text. In rest l-as numi un text acceptabil care nu iese cu nimic din comun. Ialin
mladitza -
De ce nu te-ai oprit la "voi crede ca e din nou/ primavara" si eventual sa pui un semn de intrebare pentru a sugera incertitudinea. Acel "sau nu" mie mi se pare apoetic. In schimb este deosebita imaginea "brusc campurile arse/ vor inflori". Printr-o anumita tandrete, poemul este placut la lectura. E genul de poezie care se adreseaza unui public mai larg. Violeta
Călin Sămărghiţan -
Da, Violeta, acel "sau nu" strica toată poezia. O transformă în altceva. Dar așa trebuie, să o distrugă.
Aranca -
Strofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
Călin Sămărghiţan -
Aranca, mă bucură ce spui aici, chiar dacă eu nu m-am gândit la "religios până la sacrificiu". Sintagma e frumoasă și mi-o asum. Ce spui cu manifestul, iară îmi place deși știu că nu e adevărat. Altcineva, după ce a citit-o, mi-a sugerat să văd "Springtime, summer, fall, winter... and springtime", un film coreean. În vreo două zile am reușit să-l și văd. Cert, e un film care trebuie văzut cel puțin o dată în viață. Dacă reușiți și voi, mai citiți-o apoi, încă o dată; deși bănuiesc că o să vi se pară cam mult. Sau nu.