iubite
mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine
nu ți-am trimis niciodată o invitație
nici îngerii mei nu știau despre existența ta
știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu
dar niciodată nu i-am trimis-o
pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere
nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns
mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul
aș putea să-ți spun cât e ceasul
unde locuiesc și alte câteva amănunte neimportante
cum ar fi faptul că noaptea las robinetul deschis la apa rece
mergeam spre casă era și tata cu mine când
tocmai mă întrebam din nou de ce toate astea
am mers împreună să-mi las o parte din suflet într-o casă
m-aș fi oprit la prima intersecție și i-aș fi spus
că am uitat câteva pete de moarte care le port cu mine
dar a venit timpul când nu mai vreau să discut.
despre vise nu trebuie să vorbesc cu nimeni. nici cu Dumnezeu niciodată
pentru că visele mele îmi spun despre existența ta. despre mine și tine
ori tu nu exiști. te-am inventat și mi-am otrăvit sufletul
o, dragul meu, dacă la noapte nu mai visez nimic
mâine voi scrie câteva rânduri
înțelegi? nu știu de ce apari în toate viețile mele
de ce te port sub haina asta de piele.
ești prea departe. trăim în lumi atât de diferite
ia trupul meu și fă-l o singură zi parte din gândul tău cu Dumnezeu
ia-mi sufletul care seamănă cu o scrisoare
și scoate încet, încet, pietrele din el. să te scoți și pe tine
să cauți adânc. acolo am inima
într-o zi să mă anunți că totul există. că El a primit scrisoarea mea
să aprinzi lumina. să stai pe jumătatea mea de vis. nemișcat
să repet după tine. ca o nebună de scrisori, tine și inimi
de ce
de ce
de ce
la fereastra asta Dumnezeu plânge….