puls 0

imaginea utilizatorului emiemi

god bless america
god save the queen și alte ființe
tu stai pe marginea prăpastiei
te-ai așezat bine în ea ca într-o fotoliu confortabil de piele
poate chiar pielea ta ori pielea unor fecioare cum ai văzut în vidocq
god bless america și briceagurile de supraviețuire
de care n-ai avut parte niciodată

dacă te ajută ai putea crede că lumea e o roabă cu mînere de cauciuc
dumnezeu sau bunicul pune în ea bălegar și o duce la gunoi
lumea e o grămadă de lucruri despre care tu nu știi nimic

de exemplu ce știi de șpaga de la ora două noaptea din gara de nord
șpaga pe care o dau boschetarii să doarmă în sala de așteptare
de stîlpii publicitari lîngă care nu e bine să stai cînd ești singur
de senzația de vomă de dinainte
de moarte
de senzația de vomă de după

ce știi tu despre ploverele rătăcite prin șifonier
și iubita holbîndu-se-n gol neștiind ce să facă cu tine
despre dorința asta de a merge pînă la capătul pămîntului
și cînd ajungi acolo să realizezi că nu se poate mai mult
god save the queen și alte viețuitoare
tu ai început
bine ai murit prost
cu un bon de la o casă de amanet drept plăcuță de
identficare

de exemplu ce știi tu despre marșalierul unui matiz
despre statul la
coadă pentru un expresso doar doar ți-o frige limba
ca pedeapsă că ai vorbit în plus
statul la coadă pentru un ultim expresso
agățatul de acest stat la coadă doar pentru că ți se pare un lucru
extrem de important
să ai lucruri importante de făcut cînd nimeni nu face nimic

tu stai pe marginea prăpastiei te-ai așezat confortabil în ea
te uiți la trenuri te uiți la biciclete te întrebi într-un oraș mare
cîte biciclete pot fi
dacă te-ar ajuta cu ceva ai crede că lumea e un motoscuter
vîj vîj se strecoară prin universul asta supraaglomerat
prin universul ăsta încă în construcție

și mormăi în sinea ta ce obosit pot fi doamne ia-mă la tine
te crezi un urs polar
o stea polară
o blană
zîmbești
iubita nu va primi niciodată cartea lui cohen pe care o ai în rucsac
iubita nu-și va găsi niciodată ploverul
te uiți în gol jumătate de oră aprinzi
o țigară god save the queen
te uiți în gol și golul se uită la tine
îi pui mîna pe coapse pe clitoris și golul oftează
lumea începe și se termină cu tine

și mormăi în sinea ta god bless america
tu ești o stea polară un scuter o bicicletă
ești orice și gîndul ăsta îți dă o așa putere că te urci pe
creștetul lumii și urli
se mai întîmplă să cazi să te lovești de ciment ca de un om
să-l strîngi în brațe să-l rogi nu mă părăsi
nu acum
nu tocmai acum am venit pentru tine
nu acum

de exemplu ce știi tu despre tine de ce ți-e frică
lumea e bună cu cei care fac pe copiii și mor
lumea e bună cu cei care fac pe copiii și mor
lumea e bună cu cei care

bineînțeles mai e
mersul în genunchi statul în genunchi
plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi
întoarcerea în genunchi o tu cel care spuneai
tăiați vițelul cel gras tatăl risipitor e acasă
dați-i inelul cel scump tatăl
risipitor e prea beat
un milion șase sute și bonul de amanet
scrie pe fruntea mea nu am timp să recunosc
scîncetul cîinilor la porțile cerului tăcerea e diluarea cuvîntului

și uite mamă îți scriu dintr-o țară unde nu există credit ipotecar
sunt bine sunt sănătos bate puțin vîntul e cam noroi
dar în general e totul ok
god bless america și alte creaturi
eu sunt o stea polară
un urs polar
mîine nu știu ce voi fi
probabil o brichetă zippo
sau mai puțin

acum e liniște ascult lucrurile cum ticăie
probabil e timpul
probabil așa e scris
viața e un avort spontan cam atît știu despre
asta

Comentarii

are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...

un text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...

Marina, multumesc, din punctul meu de vedere toata strofa pe care ai semnalat-o e scheletul textului. Francis, e frumos sa spui ca am typo, dar personal nu vad, poate si din cauza grabei mele. Nu stiu daca esti ironic ori ai apreciat textul, multumesc oricum. Si da ai dreptate, partea cu mama e un cliseu cit casa de mare, dar mi l-am asumat. Si sfirsitul e previzibil pentru mine, e cam teribilist, dar textul e scris in Gara de Nord linga un panou publicitar pentru ca nu aveam doi lei sa dau supraveghetorilor din sala de asteptare sa dorm cu capul pe rucsac.

efectiv emotionant, întăresc aici ce spune Aranca si merg mai departe: "tăiați vițelul cel gras tatăl risipitor e acasă dați-i inelul cel scump tatăl risipitor e prea beat"

strofa a patra..."identficare"...parca mai era unul, dar nu l mai vad nici eu ;)) am apreciat textul, dupa cum spuneam

Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.