Acceptăm astăzi că universul cunoscut a apărut în urma unei mari explozii pe care savanții au denumit-o “Big Bang”. Primele creații ale acesteia au fost quasarii (surse puternice de energie, monofrecvență, situate azi la miliarde de ani-lumină depărtare de noi), apoi pe măsură ce mișcarea producea răcirea corpurilor aflate într-o continuă depărtare de sursa inițială de energie, le-au urmat nebuloasele (aglomerări difuze de materie), roiurile stelare, galaxiile, stelele, planetele și noi. Ce mai știm din observația directă este că, odată născute, toate aceste obiecte nu încetează să se depărteze unele de celelalte, adică universul este în continuă expansiune. Ridicând ochii spre cer (sau îndreptând într-acolo modernele radiotelescoape cum este Mount Palomar) noi aruncăm de fapt o ocheadă într-un trecut cu atât mai îndepărtat cu cât obiectul admirației sau studiului nostru se află mai departe de noi. Cei mai îndepărtați sori din Calea Lactee (casa noastră, să-i spunem așa) îi vedem azi așa cum arătau ei acum sute de mii de ani. Dacă în jurul unuia dintre ei s-ar roti o planetă cu oameni ca noi acum ei ar privi spre un Pământ locuit de homo erectus. Privim prin telescop cum se naște o galaxie și poate asistăm chiar la nașterea noastră, acum sute de milioane de ani.
hai să stăm, iubita mea,
pe piatra asta și să ne privim cerul
uite, acolo sunt strămoșii tăi
în Cap de Cal, îi vezi?
ai mei sunt mai aici, în Andromeda
tu mai ai rude pe Aldebaran,
iar eu o mamă vitregă pe Vega.
în noaptea asta te rog
să nu te duci așa devreme la culcare
vreau până-n zori s-o căutăm pe Ea
singura încă nenăscută stea
pe Alpha din Iubirea Mare
Comentarii
Virgil -
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
Younger Sister -
Versurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...
bobadil -
Acum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
Virgil -
banuiesc ca nu imi "raspunzi" mie aici, bobadil, pentru ca daca o faci ceea ce spui tu nu are nici o legatura cu ce am spus eu
bobadil -
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
Sixtus -
Asta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”
bobadil -
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
Sixtus -
Boba, sper ca nu, inca. Dar mai tii minte cand ne-am vazut pentru întȃiași și ultima (pană acum) dată? Și ce ți-am zis despre mine (că mă trag toată ziua cu trorineta)? Tare mi-e dor de o re-întȃlnire cu tine în carne și oase să mai vorbim de-ale noastre (pe bune), inclusiv sa spunem bancuri. Dar, ajunge. Că mă pun editorii la index. Pe motiv bine intemeiat că vorbesc depre altceva decȃt despre text sau texte. Gorun P.S. varianta ce mi-ai zis-o cu biscuiții n-o știam. E mai ceva decȃt a mea.