E clipa aceea de-o seamă c-o viață
Ce-și curmă profetic păreri din trecut;
Icoane rapace de vene se-ascut,
Delirul din urmă cu limba înhață
Un suflet de ceață
Cu oase de lut.

E clipa aceea când lipsa te poartă
Prin codri-amintirii, smintit și naiv,
Cu sângele-n talpa câlcând rogvaiv,
Când versul slugarnic îți pare o artă
Cu pricina spartă
Și rostul tardiv.

E clipa aceea în care regretul
Prășește absența în colțuri cu var,
Sub idolii firii se-nchină barbar;
Când fiece geamăt își află poetul
Sfârșindu-și concertul
În chip solitar.