Ochii tăi au căutat în mine lumina
Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi
Și am privit în mine întâi cu un deget,
Degetul mic
Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic
“Ce tare!”- îmi zic
Un piersic cu piersici mari, cu mult puf
Iară sub el cânta, cu năduf,
Un inorog mic,
Foarte mic,
Cât un furnic.
Inorogul era tare de-o ureche
Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche
De botoșei albi.
Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală
De cuvinte.
Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii
Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte.
Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt.
„- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire
„-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară
Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea..
Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim
Să închidem ochii și să plutim!.”
Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat
Și acest inorog pe care ți l-am desenat
Cu limba pe sân.
Și toți acești inorogi pe spinare, în cor,
Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!.
Ce înalt!
Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau.
Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii.
Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu săriși în lună.
-Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă
-E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge!
-Vin și eu?
-Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit!
Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii.
-Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți.
-Care morți?
- Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu.
-Care Dumnezeu?
-Cum care? Primul furnic,
care știe tot,
ne va găsi dormind,
cu rădăcinile-ntoarse..
Comentarii
cami -
Eu cred că avem aici o excelentă poezie de dragoste care merita pe deplin a fi premiată. Felicitări, Dorin. Mi-a plăcut acel amestec de seriozitate și ludic, de încărcătură filozofică și legendă, poveste, care nu sunt întâlnite pentru prima dată aici, în acest text din creația autorului. De data asta, îmi permit să las un semn, Cami
bobadil -
Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
montecristo -
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
francisc -
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
emiemi -
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
cami -
A! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))
francisc -
cami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))
francisc -
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
bobadil -
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
francisc -
Andu, am facut gat pentru ca m-am suparat rau rau vazand ca nu ti-a placut ac text. altfel, pupam desktopu cu Flori`, rilli!
Dedal -
citesc textul acesta și văd Sorescu zâmbind pe sub mustăți, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta rusească, desigur poem bun, premiat meritat, d-lui dorin felicitări, cu invidie memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte." "Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu." "ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse.. " de haz maxim dialogul: - imi aminteste de versurile lui Chilian... - Andu, cine e Florin Chilian? (ironie a dracului de fina/faina)
francisc -
pentru mine, sorescu ramane no. 1 multumesc pentru felicitari, invidia e de partea mea:P
bobadil -
Dorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
francisc -
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
bobadil -
Dorine, stii prea bine ca nu trebuie sa-mi ceri acordul intru cele poezesti. Ce imi place, imi place si spun, ce nu, la fel. In schimb, eu as vrea sa te rog sa ma cruti pe viitor cu ironiile mult prea fine pentru mine de tipul "cine e Florin Chilian?" Va mai rog (pe tine si pe Daniel) sa luati in considerare faptul ca eu nu m-am ridicat inca la nivelul acesta de subtilitate si sa imi acordati eventual cateva circumstante atenuante. Andu
kruger -
Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.
kruger -
erata - pentru mine ca autor si - imi fug ochii de somn
francisc -
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
vladimir -
Iti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)
francisc -
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc