cami -
drumul era anevoios și puntea-i adânc crestată în suflet
în jurul ei încolo și încoace vântul
drumul era alunecos pătrundea umed în carnea-i aproape mușcând
îi veni în minte brusc
- întoarce-te, întoarce-te
știai că așa va fi, că vor crește grindina și pietrele,
că în zori norii se vor aduna și stelele se vor risipi,
munții se vor împotmoli înaintea ta catacombe
și urșii și lupii și blestemul zeilor surzi
vor fi aproape
ia un creion și numără zece prăpăstii în gând
și iarăși
și-n gând
- noapte bună în zori
iubirea mea
Poezie:
Comentarii
Ecaterina Bargan -
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
cami -
Ecaterina, chiar imi pare rau ca te enerveaza ultimele versuri, treci peste ele sau poti sa le si inveti, daca vrei. In primul vers nu e niciun dezacord, e vorba de carnea ei, asa cum ai zis. Oricum, multumesc si apreciez semnul lasat de tine, te mai astept, desi nu cred ca voi putea sa te multumesc, poate, intotdeauna.