Kranich -
mama
miere/ din lumânările/ degetele/ împletite în cruce/ piept alb
primul poem cu
"pernă de ceară"
l-a luat tata
l-a dat altcuiva
mai aproape de capăt
dintr-o bătrână/ șontâc șontâc/ o biserică/ de lemn/ cu pumnul strâns/ pumn de copil/ în el/ grămăjoară de aur/ hrana crucilor
nu țâncului galben
care-ascundea
farfurii în dulap
cioburi vechi în sertar
o mamă/ oricare/ smulge din ciorap/ unul câte unul/ scaieții agățați să o plângă
nu țâncului galben
care păzea
înfășurat într-o pătură
deasupra merilor
pe femeia
cu moartea la cap
doi bunici/ se-ntâlnesc/ se plac/ se iubesc/ și nasc un sicriu
Poezie:
Comentarii
alma -
Nu e rau, nu e rau deloc textul. E doar fragmentat. Incearca sa legi ideile intre ele, chiar si cu balast.
Kranich -
alma, in primul rand ma bucur de vizita. textul e fragmentat. sau pare fragmentat. de fapt "actiunea" e dusa si urmarita pana la capat. taind drastic, am incercat sa elimin si balastul. ca sa diferentiez, am recurs la doua moduri de expunere. vei vedea ca de fapt sunt doua texte intrepatrunse, fiecare cu mesajul si actiunea lui. sunt impreuna insa pentru a pune laolalta personajele: fiul si mama. iar ideile sunt legate, inclusiv cronologic. e un fel de poem in zig zag. cu prietenie, kranich
bobadil -
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
Kranich -
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
emiemi -
Personal mie imi place, poate doar putina coerenta, un liant care sa lege ideile. Aki niste pasaje reusite, cum e finalul sau partea cu scaietii.
Kranich -
emiemi, multumesc pentru semn. e amuzant: eu te gasesc pe un site, tu pe celalalt. :-) cu prietenie, kranich
Sixtus -
Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
Kranich -
Sixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich