Cocoțat în carul cu fân, fac de o vreme înconjurul lumii.
De dimineață, giugiulindu-mă cu laptop-ul pe braț, am recalculat:
ne situam fix la piciorul broaștei. Superfericit, m-am luat de subraț:
nimeni nu mersese mai mult și nici urmă de ac în analele lumii!
Aveam să-i viu astăzi de hac
și-am căzut pe spate, rupt. Boul din stânga, Menumorut, era supt.
Am descălecat din sânul lui Avraam, neîncetând să lupt cu o gâză.
Dar sânul lui Avraam era corupt, vai, orișice lucru era contrafăcut!
Și-mi arunca,coborând, cu fiecare picior de care mi-era dor: loază! loază! loază!
Fiind la pământ, Menumorut a desfăcut cu-al său corn de-mprumut o conservă de iarbă,
asasinată anul trecut.
Am pișcat și eu dintr-un sân de femeie. Era curcubeie, zeie, moscheie.
Dat de trei ori peste cap, vedeam cum lumea descheie de nasturi; solari, plușați și amari.
Dar nici urmă de ac. Deși, acum, mai bine de-un veac
Sau – ce spun?- acum un mileniu jumate, o iubeam, mă iubea. Ce cute!
-Ce-i aia? ar zice-n sictir.. un fleac! Ce vacă de muls, dragostea!
Cât de bou poți să fii uneori? Mă și mir!
Dar, uite, m-am luat cu vorba și-i amiază. Iar un nor, descheiat, stă să cază!
Mai bine sub el ne lungim, după noi nu se vede nicio căruță, niciun crac.
Iar gâza asta parcă-i un drac!
Auzi, când ne-om trezi, decusară, comandăm de pe net, de la animalplanet, o căruță de flit?

Ghinion, gâză!
Ghinion!