văzusem urma șarpelui ascunsă
ca o vocală într-un a b c
pândind femeia
de ispită unsă
între un nu știu cum și-un nu știu ce.

și omul a mușcat și el veninul
în ziua patruzeci după Sabat.
s-au ofilit camelia și crinul
când bubui
Cuvântu-nfricoșat:

Adame unde ești?

sunt Doamne altul,
am descojit minciuna din Sheol
am dat pe-un măr de nevegheri înaltul
și-acum sunt cu o inimă mai gol.

se auzeau cascade mari de plâns
cădeau edenuri în mistificare.
și când făclii și respirări s-au stâns
un miel căra Golgota în spinare.