Sixtus -
experiment - intertext (Petre Popescu)
Șoseaua merge puțin pe pământ/decolează
viteza trece de ea însăși și stă
motorul mașinii cu îngeri în loc de pistoane
muzică simplă jaz din două-trei instrumente
trompeta se înalță fuge aluneca se întoarce
mașina a dispărut luându-mi trupul
doar ochii privirea curgând din sine în sine
tăietură / abisul/
scufund pedala frânei/
universul/ trafic besmetic de astre/ planete/
dezgolit/ până la principiul pătrunderii/
soarele / pecete deșertică/
blocuri
motorul se zbate/ inimă tachicardică/
inima mea
vis visat când viața mă lovește/
la rădăcină
Poezie:
Comentarii
Djamal -
Domnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
Oriana -
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
Sixtus -
Nu gresesti, Oriana. Femeile, ca intotdeauna, au dreptate. Numai ca, acum, "metafizica" mea - dar si a altora - este complet data peste cap de Deleuze in care, de ceva timp, am intrat dar ma tine, inca, pe loc. Nu pentru mult timp. Tipul umbla, printre altele si la oarece topologie. Este destul de greu de asimilat. Din motivul asta nici nu prea s-a scris, in mod pertinent, despre el. caci cine a scris - si sunt o gramada - am impresia ca n-au prea inteles ce vrea el. Interesant este ca D. se apuca sa dea complet peste cap "identitatea". Si, iti dai seama, pe "metafizicienii de meserie" asta ii cam arde la lingurica. Multam pentru atentia pe care mi-ai dat-o. Sixtus