silv -
În nisipul închipuit,
Cuminte așezat peste pustiu,
Răsare trupul adormit
Al tălpilor pierdute în deșert
Și se rotesc albi vulturi
Pe obrazul cerului
De ziduri împietrit.
Ce-ntortocheată și nebună
Lacrimă
Rătăcită
În încolăcite spirale
Răsare
În sus și-n jos
Pe lucruri și nume diferite
În picături roșii de vin!
Poezie:
Comentarii
francisc -
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
silv -
După o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.
silv -
erata noianul de clone...
francisc -
si eu ma bucur, silviule, ca esti aici. am facut aici ce spunea cineva - " o critica constructiva". deocamdata, e bine. play!
Sapphire -
Prima și ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă și cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificațiilor, și per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de șlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi " în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ același lucru: nisip, pustiu, deșert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiție, cred că ar merge foarte bine fără "deșert".)