Joi, într-un cabinet de țară. Dubla sală de așteptare a cabinetului doamnei doctor Negrea geme de bolnavi, iar asistenta le ține piept cu greu.
Domnul Rusu tocmai a intrat și se pregătește să arunce asupra asistentei un teanc de hârtii pe care nu știe exact ce scrie sau ce sunt, dar e fericit ca scapă de ele.
- Ați adus analizele? întreabă asistenta scriind într-un registru, răspunzand la telefon, îndrumând pacienții, fiind, în general, multifuncțională.
- Aa… Da. Da, sunt rezultatele. Cred.
- Dați să văd.
Pacientul i le pasează cu o figură gravă și se apleacă ușor deasupra asistentei, în așteptare.
- Poftiți, de la inimă. A zis domnu` doctor că nu merge bine.
- Da.. V-a prescris și tratament.
- … Că merge… Nu știu. Înapoi.
- V-a dat medicamente. O să fiți bine.
- Da? Bine atunci. Ce a pus nou?
- Nimic. Schema de tratament e aceeași ca și până acum.
- Păi, și-atunci?
- A mărit dozele.
- Aha… Dar pot să mor dacă-mi merge inima înapoi?
- Poate doar să întineriți. Vă spune doamna doctor. Luați loc, domnule Rusu, uitați câtă lume e! Mărginean! Mărginean să intre!
O domnișoară cochetă de 19 ani se ridică să intre.
- Poftiți fișa! spune asistenta întinzând către domnișoara Mărginean un dosar.
- Tu stai acolo! Eu mă duc dincolo, se aude poruncitor o voce de femeie, apoi un târâit de picioare.
Fodor Petru și Maier Floarea de 78 si 74 de ani, concubini în ultimii douăzeci, au venit la consultație.
- Luati loc, doamna Maier, o îndrumă asistenta în timp ce închide ușa cabinetului unde domnișoara Mărginean se aruncă pe un scaun în fața doamnei doctor Negrea și arată nenorocită.
- Da, da… Acum mă așez. Petrule, rămâi acolo!
Un bătrânel se ține de tocul ușii, tremură, se răsucește și revine la locul lui în cealaltă sală de așteptare.
- La ce ați venit? La rețetă sau la consultație?
- Cum? strigă bătrânica Maier Floarea întorcând urechea dreaptă spre asistentă.
- Ați venit să vă facem rețeta lunară? întreabă asistenta clar și răspicat.
- Dea, da… Aia ce mi-o faceți mereu.
- Și pentru dumneavoastră domnule Fodor? strigă asistenta spre bătrânelul din cealaltă sala de așteptare.
- Da, și…
- Da, da, da. Și pentru el. Taci, Petrule!
- Domna Maier, vreau să vorbesc și cu dânsul. Domnule Fodor, vi s-au terminat medicamentele?
- Nu, domniță, mai sunt câteva acolo pe dulap în…
- Nu mai are, nu știe ce vorbește. Rămâi acolo, pentru Dumnezeu!
Bătrânica se ridică să îl ducă la locul lui pe domnul Fodor ce se ridicase și tremura din nou lângă tocul ușii.
- Luați loc, doamna Maier! intervine asistenta.
Ușa sălii de așteptare se dechide brusc. Un domn la 30 de ani rămâne în prag răsuflând greu.
- Cabinetul doamnei doctor Negrea?
- Da. De ce? Sunteți un angajat de la firme? îl scrutează scurt asistenta de la birou, întorcând din când în când capul.
- Da.
- Ce doriți?
- Păi, nu știu.
- Păi, de ce ați venit?
- Nu mă simt bine și m-am speriat.
- Ce lucrați?
- Zugrav.
- Și ce aveți?
- Nu văd bine, îmi fuge imaginea...
- Atunci luati loc.
Ușa cabinetului se deschide și pacienta Mărginean iese cu fișa în mână. E un pic prea grijulie în gesturi și cam dezorientată. Asistenta îi ia fișa din mână să prescrie medicamentele notate de medic.
- Sarcină de 5 săptămâni în evoluție. Doriți o trimitere la ginecologie?
Pacienta se înroșește și nu are aer.
- Da…
Bătrânica Maier zâmbește cu subînțeles.
- Esti căsătorită, dragă? se interesează gâtuit bătrânelul Fodor Petru din cealaltă sală de așteptare.
- Taci, Petrule! spune încet Floarea. Nu-i treaba noastră dacă domnișoara face un copil din flori.
Domnișoara Mărginean se clatină de rușine. Domnul Rusu, bătrâneii, angajatul cu privirea tulbure și asistenta tac ostentativ. Domnișoarea Mărginean și-ar dori să moară, dar nu. Va lua trimiterea către ginecologie și va fugi să omoare pe altcineva. Apoi va spune tuturor că a fost o încurcătură, că n-au înțeles bine.
- Lasă că dacă îmi merge inima înapoi, mă fac tânăr, cum spune domnișoara asistentă, și atunci vă iau eu de nevastă, spune blând și zâmbitor domnul Rusu.
- Nu e nevoie, zâmbește chinuit domnișoara Mărginean.
- Cred și eu că nu, sunteți foarte frumoasă, continuă domnul Rusu.
- Nu… Nu sunt.
- Ba da. Chiar sunteți, întărește pacientul de la firmă.
- Dumneavoastră nu vedeți bine.
- Eh, cine le vede pe toate? spune asistenta. Fodor! Fodor să intre!
- Petrule! Hai!
- Acuma… se aude slab glasul bătrânului Fodor apoi târâitul picioarelor.
- Hai, Petrucă, e rândul nostru. Doamna doctor, e așa bolnav! Nu-și ia medicamentele și uitați cum a slăbit!
Doamna doctor Negrea îi conduce în cabinet susținând brațul bătrânului Fodor.
- Spuneți, domnule Fodor, ce simțiți?
- Păi, îi amorțețte mâna stângă și…
- Lăsați-l pe domnul Fodor să vorbească, tanti.
- Păi, doamna doctor, câteodată mă ie așa…
Asistenta închide ușa.
Comentarii
Virgil -
am ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
Călin Sămărghiţan -
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
Crin -
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
Crin -
cailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
alma -
Câteva amănunte: la țară în România puțin probabil să se spună "Luați loc, doamna Maier!" sau să vină la cabinetul medical vreo femeie, fie și de 19 ani, cu "sarcină de 5 săptămâni în evoluție", mai degrabă de "5 luni". Textul îmi pare neautentic, dar asta nu înseamnă că nu este bine scris. (Un sfat în afara textului: un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic.)
Crin -
Alma, te contrazic. Se zice "Luați loc, doamnă Maier", și în general e mai mult respect decât într-un spital. Și mai mult suflet. "un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic" asta de unde până unde? Eu nu sunt medic, sunt studentă, iar adevărul nu este vorbire de rău. Partea cu sarcina, da, se prezintă ceva mai târziu tinerele. Oamenii sunt mai ignoranți, dar asta nu înseamnă că medicina se practică superficial. Există maniere și responsabilitate, mai ales fiind vorba de comunități mici, în care oamenii se cunosc între ei. Sigur... sunt si medici iresponsabili. Așa cum sunt și în orașe. Nu trebuie generalizat.
alma -
Compari aceiași termeni, compară cu un cabinet de la oraș. După ce am depus jurământul, cineva dintre profesori așa ne-a sfătuit. Asta se întâmpla cândva, în mileniul trecut :). În timp, am ajuns la aceeași concluzie. Pentru că am ales să fiu "impecabilă cu mine însămi" și să "nu privesc la capra vecinului", vorba ceea. Îți doresc mult succes și, oricât de pompoase au fost frazele de la Etică, citește printre rânduri. Iresponsabili sunt în toate profesiile și în toate mediile. Precizările mele sunt amănunte. Pe scurt, ca medic, nu m-ai convins, ca scriitor, da :).
Crin -
:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
alma -
Nu este prejudecată, nu fă afirmații nefondate (nu mă cunoști profesional). E drept că și la oraș se vorbește așa, și în spitale și nu numai, și în serviciile cu publicul. Noi să fim impecabili. Oricum, fiecare mai avem de învățat. Iar medicii, toată viața. :) Revin asupra textului - pare bun de scenariu.