Adina a gemut şi a avut o bruscă mişcare de respingere; a strâns puternic din fund, mă primea povârnită oarecum pe-o parte şi am lăsat degetul să alunece afară, continuând să o pompez – dacă o izbeam prea tare îşi sălta o idee capul şi aştepta să mă retrag pentru a-şi destinde un moment trupul, intram şi ieşeam cu zvâcnete simple, primitive, fără să respir – cu coada ochiului mi-am surprins silueta transpirată în oglindă, de la brâu în sus, alături de colţul calculatorului şi-o margine a tabloului de pe celălalt perete.
Adina a zgâriat perna cu unghiile, zgâlţâită de opintelile mele; sânii i se balansau şterşi de cearşaf; de sub scrot a crescut limba fierbinte a unui bici care mi-a lins mădularul de la rădăcină până-n vârf şi s-a retras într-un roi de furnicături.
Am scos penisul cu un fior şi m-am chircit în fund.
Vaginul era albit de spumă şi scuipat. Adina s-a prăbuşit pe-o rână, s-a răsucit cu picioarele-n sus, apoi s-a ridicat pe vine în faţa mea şi mi-a luat în palmă penisul năclăit de sucurile ei.
I-am cuprins sânii. Limbile ni s-au întâlnit.
I-am inhalat răsuflarea caldă.
S-a lipit de mine, masându-mi domol mădularul, pe urmă şi-a purtat dinţii pe gâtul meu şi m-a muşcat, mişcând limba. I-am cuprins tâmplele şi am privit-o în ochi.
Eram pe acolo, stâlcit, sclipind între nervurile negre şi complicate ale irişilor, coagulat în încrengătura zigzagată a nuanţelor de albastru şi alburiu care dansau în preajma împletiturilor ce înconjurau pupilele dilatate în lumina slabă.
M-am apropiat de ea din interiorul globilor acelora înlăcrimaţi, mi-am croit drum din întunecimile înflorite; ochii mi s-au împăienjenit şi i-am supt buzele între ale mele.
Sub nas îi flutura o cojiţă uscată. I-am îndepărtat-o cu unghia şi i-am mângâiat bărbia. Mâna i-a alunecat pe penis, iar privirea i-a fugit la ceasul agăţat pe perete înapoia mea, era trecut de miezul nopţii – penisul se pleoştise, l-a sculat cu câteva smucituri bruşte.
- Ce e? Glasul cu modulaţii ciudate a derapat în lungul unui şir precipitat de cuvinte, clar şi răspicat, apoi înăbuşit ca dindărătul unui perete capitonat. Nu înţelegeam.
Sunetele se închegau din aceleaşi trei-patru cuvinte pe care le modela între buze, aflându-le alte şi alte direcţii de fiecare dată când gura i se deschidea.
I-am sărutat faţa buhăită de băutură şi nesomn, semicercurile vinete de sub ochi, apoi umerii purpurii ai obrajilor. Am cules încă o cojiţă de muci de pe nas şi am împins-o pe spate între perne, desfăcându-i picioarele. Straturile de somn se aglomerau, întoarcerea era anevoioasă şi cumplită – o deplasare într-o tăcere profundă, fără rezonanţă, în care timpul îşi trimitea avangardele de secunde printre depozitele de somn sedimentate, smulgându-mă din străfundurile unde stăteam, ghemuit şi gol, pe fundul unei adâncituri bătătorite cu paie şi nămol, înconjurat de noroi fierbinte şi rocă – îmi întindeam pseudopodele – păşeam pe marginea cuibului – fluturam din aripi, deschideam ciocul şi-mi înfoiam coada – băteam cu labele îmblănite în pământ şi zbieram de durere – pietrele erau jilave şi negre şi acoperite de muşchi, alunecam pe lianele răsucite în jurul copacilor - ţopăiam şi-mi zbârleam părul de pe grumaz şi izbeam cu coada, făcând spume şi sfâşiam în măsele tendoanele şi carnea - sorbeam sângele scurs pe labe, mă înălţam şi adulmecam aerul şi apoi excrementele ţâşneau cu putere, izbind pietrele, mirosul de sălbăticiune umplea aerul - sfâşiam şi-mi făceam loc între alte corpuri calde, luptam şi loveam cu pumnii, timpul şuiera printre crăpături – braţele creşteau lungi, fragile şi palide, orizontul se clătina carbonizat, crăpând şi plesnind – cerul se coşcovea şi cădea străpuns de albastrul fulgerelor, printre globuri colorate şi roiuri de secunde mistuite sub ploaia tăioasă ca o lance trupul îmi devenea lemnos, inhalam damful de transpiraţie şi spermă, mâinile îmi erau invadate de furnicături – răsucite bizar şi strivite, presate de ceafa ce cădea pe muşchii chinuiţi - straturile de somn, dizolvate curgeau ca-ntr-o pâlnie care apoi se întorcea şi se mărea într-un cerc orbitor de lumină, cu marginile neclare, îmbrâncit pe-o suprafaţă neagră – spaţiile erau colorate în grabă, parcă de-o mână neîndemânatică – verdele pal al peretelui, rama maronie din lemn sculptat a oglinzii, alburiul paharului şi mai sus dreptunghiul nelămurit al monitorului.
Am deschis ochii şi am ridicat capul de pe braţele sucite la ceafă. Am înghiţit cu greutate. Adina sforăia înghesuită în mine, cu gura căscată, cu un picior fugit peste pat. Becul veiozei îmi desenase un cerc arzător pe retină, când strângeam pleoapele pulsa rapid, împrăştiat în steluţe dureroase.
Braţele atârnau din cioturile umerilor ca două zdrenţe. Nu le găseam nici un folos, căzuseră pe piept şi rămăseseră fleşcăite acolo.
Adina a scos un horcăit, a sforăit şi s-a răsucit puţin pe-o coastă, îndoindu-şi piciorul. Respirând întrerupt, a pufnit pe nas şi a reînceput să horcăie, foşnind pe cearşaf.
Patul a oscilat, a devenit nesigur. A basculat către pereţii camerei care au început imediat să se legene şi m-am săltat în capul oaselor şi am căutat să mă uit într-un punct fix, între ceas şi silueta conturată slab a şifonierului.
Limbile ceasului s-au ramificat şi au încremenit încălecate la doi. Afară lătrau câinii. Adina a sforăit şi a tresărit. Din vagin sperma îi cursese într-o şuviţă albicioasă.
Cumva nu reuşeam să accept faptul că mă trezisem şi stăteam în fund; fiecare secundă căpătase o importanţă covârşitoare; golul dintre ele devenea de nesuportat, nu izbuteam să-l umplu în nici un fel, se mărea insuportabil ştergând tonurile, diferenţele, razele veiozei erau distinct separate de feliile de întuneric de pe pereţi cu tuşe grosolane, verticale. Mi-am adăpostit fruntea în palme şi-am aşteptat până ce amorţeala mi-a dispărut cu totul din braţe. Apoi m-am sculat în picioare şi am ieşit pe hol, mergând spre bucătărie.
Bezna mă învăluia; fuioarele de întuneric pipăiau gambele, culcate sub tălpi – peste ele se insinuau, câte-o clipă, decupaje de spectre şi culori, câinii tot lătrau în jurul blocului, fereastra sufrageriei se distingea albă şi fantomatică, iluminată de dedesubt, iar bezna insista, fuioarele călcate îmi pătrundeau în unghii şi-n degete.
Am aprins neonul la bucătărie, m-am dus la chiuvetă şi am băut o cană cu apă. Pe aragaz era o cratiţă cu un rest sleit de omletă în ea şi cu o felie de pâine muşcată alături. Am mâncat în picioare, în frigider rămăsese o sticlă de votcă de-un litru, neîncepută. Am aşezat-o pe masă lângă prima, mestecând omleta îmbibată cu ulei.
Din vitrina prăfuită a bufetului am ales un pahar înalt, cu picior şi, cât am băut din votcă, am tăiat trei felii mari de pâine neagră şi le-am mâncat aproape pe nemestecate, împreună cu un măr găsit pe chiuvetă, pe suportul de vase. Câinii au mai lătrat o dată şi au amuţit.
Bucătăria se făcea tot mai limpede şi spaţioasă, păstrând numai la extremităţi, ca o ramă, un fel de ceaţă unduitoare şi cremoasă. Minutele încetineau, depozitate în straturi între pereţi. Picioarele mi se răceau pe gresie.
Am înghiţit ultimul rest de omletă şi am aruncat cotorul mărului pe masă.
Întorcându-mă, am lovit frigiderul cu cotul şi am alunecat cu paharul în mână. Filtrată de sub un paravan invizibil, durerea din obraji a reapărut, cu cele două discuri incandescente turnându-mi plumb topit peste maxilar. M-am împleticit şi m-am prins de colţul mesei.
Sticlele au zăngănit şi ridicându-mă, pieptul mi-a pârâit spart, expulzând aşchii de os în umeri şi-n burtă; jumătate din lume era inteligibilă, cealaltă se scufunda în întuneric şi pâlpâia slab, ca un far ce semnaliza necontenit.
Adina şi-a făcut apariţia în bucătărie, târşâindu-şi picioarele băgate în papuci. Ţâţele-i fâlfâiau ca două baloane sparte, pe-o coapsă îi strălucea sucul scurs din vagin, iar în mână ţinea un maimuţoi uriaş, roz, cu nişte ochi imenşi, rotunzi, înconjuraţi de şuviţe flocoase.