Bunicul

imaginea utilizatorului spb

Era un uriaş
cu mâini arse
de iubirea pamântului

Aducea pâine neagră
şi unt galben
duminica, de la oraş

Câteodată
încet, temător
despăturea dintr-un ziar vechi
o carte
cumpărată în loc de parizer
şi o lăsa lângă mine
pe pat

de sus mă priveşte mândru
că nu am uitat
să dau Saru' mâna
la toată lumea

Comentarii

Îmi place finalul - e simplu,

Îmi place finalul - e simplu, firesc şi liric în acelaşi timp. Totuşi, aş tăia "de sus".

Nu-mi place aici: "Astăzi
cu o lumânare în mână
stau în biserică" - puţintel patetic.

sunt de acord cu sugestia lui

sunt de acord cu sugestia lui Adrian. dar, dincolo de asta, apreciez curățenia acestei poezii și faptul că ai reușit să cuprinzi în câteva strofe (bine alese), dând la o parte surplusul tentant al poetizării gratuite, un întreg mod de viață.

așez o peniță.

multumesc de citire si apreciere.

multumesc de citire si apreciere. sunt de acord cu sugestia dv. se poate renunta la acele versuri. chiar suna mai bine fara ele.
ca atare le scot