bineînțeles că sînt bătrîn
confund frecvent șervețelele de masă
cu bancnotele de o sută de dolari
și dorințele mele cu ale tale
mi se spune că sînt trist
sînt doar imun la fericire
ca o inimă sterilizată bacteriologic
nu mai cred în necesitatea intermediarilor
sau a dicționarelor explicative
cînd între noi se trag perdele de plastic verde mat
tu ai vrea să te naști pe o planetă
făcută dintr-un alt fel de singurătate
îți împrumut uneori tonul lung al telefonului
îmi zic este muzica perfectă a morții
pe care dansăm eu și aparatele mele
de înviat cu sau fără acele lucruri minore
cu care ne naștem a doua sau a treia oară
mai mult sau mai puțin din întîmplare
știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine
rochiile tale colierul lobul urechii totul
mă atingi pe marginea imaginației mele
și totul revine brusc la normal
sînt viu între cele două nașteri fără nici o întrebare
ca o femeie care nu știe ce să spună
cînd îi amintești că e frumoasă
Comentarii
alma -
Ești ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
Aranca -
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
Virgil -
am sa ma mai gindesc Alina, multumesc. totusi nu inteleg ce te face sa crezi ca vorbesc despre mine in primele versuri. de fapt in tot textul. cindva existau niste aparate care se numeau defibrilatoare. Aranca, daca tu zici ca e delicat, asa o fi. cit despre vaporasele de hirtie, nu stiu, poate.
alma -
Virgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
Aranca -
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.