Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.

Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...