Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung șef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu și șef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luați în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniștit în care să îmi pun textele. Nu m-am așteptat să își dorescă și alții compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga și în regulament pe cele care își vor avea locul acolo)

1. Pentru o perioadă nedeterminată nu vor exista nici editori și nici moderatori. Am încredere in bunele voastre intenții și în ajutorul vostru în păstrarea echilibrului, cuviinței și calității pe site. În timp vor fi selecționați moderatorii, editorii și consiliul director. (Deja au început să mă deranjeze remarcile unora care chipurile știu ce nu știu nici eu, adică cine vor fi editorii și alte bazaconii din astea. Astfel de atitudini nu fac decît să ma dezguste. Am depus tot efortul să nu am o agendă ascunsă și să fiu imparțial cu toată lumea, așa cum mi-ar fi plăcut să fiu tratat eu).
Aștept recenzii, opinii critice si recomandări. Nu promit că voi implementa totul dar promit că voi citi și analiza totul. Vă rog să citiți și să respectați regulamentul provizoriu. Mai ales in urmatoarele luni toleranța față de abateri va fi zero. Am convingerea că am de a face cu oameni mari și ceva mai inteligenți decît mine așa că nu îmi voi pierde timpul să fac educație nimănui.
2. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.
3. Despre “Cele mai noi…”. Deocamdată folosesc un algoritm în care un text nu mai vechi de 72 de ore este ierarhizat în funcție de numărul de comentarii (mai puțin autocomentariile) și apoi de numărul de citiri. Este drept că nu am exclus textele care au numărul de citiri zero, poate ar trebui să o fac. Aș vrea însă să aveți răbdare. Site-ul are încă un număr redus de membri și vizitatori (deși mult mai mare decît m-am așteptat eu) și uneori astfel de statistici pot genera rezultate caraghioase; cauza sînt numărul mic de elemente analizate. În timp sper ca rezultatele să fie mai relevante.
În orice caz, scopul nostru aici nu trebuie să fie acela de a contempla statistci ci de a face și comenta/critica literatură.
4. Asta mă duce la următorul punct. Teoria mea despre acest site este că trebuie să conțină calitate, inovație, competiție și critică literară. Fiecare dintre ele este extrem de important în economia și succesul a ceea ce înțeleg eu prin Hermeneia. Poate că la un moment dat am să scriu cîte ceva despre fiecare, cu umilele mele mijloace. Aș vrea însă să fie de la bun început înțeles faptul că Hermeneia nu promovează și nu limitează nici un stil sau modalitate literară cu excepția pornografiei. Este convingerea Hermeneia că Internetul are suficiente locuri în care poți citi sau scrie pornografie încît ar fi o irosire de bandwidth să mai facem și noi chestia asta. Și cu siguranță că nici n-am face-o cu foarte mult succes, sînt alții mult mai pricepuți în acestă „artă”. Deci, revenind la ce scriam mai sus, aș vrea să vă spun cîte ceva despre comentarii. Mi se pare că cineva deja a început să posteze pe aici tot felul de păreri și găselnițe cu privire la arta sau știința comentării. Toate bune și frumoase (deși mie ieșiri din astea „educaționale” mi se par puțin cam lipsite de tact cînd le faci în ograda altuia, dar mă rog),... deci, credința mea este că fiecare om cu bun simț intelectual și moral poate avea o opinie pertinentă despre un text și despre modul în care e scris acel text. Unii o pot face cu mai multă și alții cu mai puțină specificitate tehnică. Cred că ar fi cumplit să fii nevoit atunci cînd scrii un comentariu să îl validezi prin 10 sau 20 de criterii diferite. În felul acesta nimeni nu ar mai face nici un comentariu. Cred că fiecare are dreptul să își manifeste libertatea de opinie vis a vis de un text, inclusiv să îl facă harcea-parcea. Nu cred însă că este permis atacul la persoană.
5. Atacul la persoană. Aici mă tem că unii ajung ca fariseii care au luat simpla lege mozaică și au făcut din ea o multitudine confuză și uneori contradictorie de legi și legișoare aproape anecdotice. Pentru unii e nevoie de zeci de paragrafe și anexe pentru a defini atacul la persoanaă. Atacul la persoană este ceea ce este: atac la persoană, jignirea unei persoane, denigrarea, calomnierea ei, a numeleui, prenumelui ei, a rasei, etniei, religiei, confesiunii, sexului sau sexualității ei, a părinților sau rudelor ei, a defectelor ei fizice, etc. Lista bineînțeles poate continua „but you get the point”. Personal cred că orice om normal care s-a născut și trăiește în cultura euro-americană sau împărtășește tradiția iudeo-creștină pricepe cam 90% din ceea ce înțeleg eu că este atac la persoană. Restul de 10% rămîn o zonă de dezbatere sau controversă dar cred că prin dialog și bună credință se poate găsi un compromis satisfăcător pentru fiecare.
Consider însă că e periculos și păgubos să încurajăm tendințele suprasensibile. În felul acesta edulcorăm orice analiză și efeminăm orice demers critic.
6. Comentariul critic competent precum și libertatea (curajul) opiniei le consider elemente extrem de importante și benefice atît pentru Hermeneia ca și comunitate literară cît și pentru fiecare dintre noi ca autori. În sensul acesta nu cred că au prea mare folos extazele de admirație și notițele terminate în „drag ție”. Nu că aș avea ceva personal împotriva unui astfel de limbaj dar aici vreau să încurajez exprimarea și analiza critică. Atunci cînd nu ești criticat, analizat, exegetat, este foarte ușor să aluneci în autocomplacere. Este evident că o analiză critică cere timp și răbdare, tocmai de aceea la fel cum entuziasmele ieftine sînt nefolositoare tot la fel de nefolositoare sînt și judecățile negative generale și fără exemple. În sensul acesta v-aș încurja dacă nu aveți timp, să formulați măcar o părere pertinentă și documentată despre un singur vers decît nimic. Este adevărat că uneori îți place un text și nu ai timp să scrii prea mult dar ai vrea să lași un semn totuși, eu v-aș încuraja să depuneți minimul efort de a face un bine autorului respectiv și a-i da cel puțin un exemplu pozitiv și unul negativ. Cei mai mulți dintre ei vă vor fi recunoscători.
7. Nu mai este multă vreme și va trebui să apară departajarea între novice și autor. În același timp nu mai este mult și vor trebui să apară primii moderatori și editori pe Hermeneia. Toate aceste alegeri vor fi făcute în spiritul celor de mai sus. Dorința mea este ca fiecare autor pe Hermeneia să se simtă relaxat, respectat și responsabil. Nimeni nu trebuie să simtă că „trebuie să scrie într-un anumit fel”. Fiecare trebuie însă să aibă curajul să își promoveze literatura și să și-o îmbunătățească. Credința și experiența mea este că orice mijloc artificial de competiție ajunge mai devreme sau mai tîrziu să îți fie un dezavantaj și o piedică. Hermeneia nu vrea să fie nici arenă pentru competiții pionerești și nici buletin de matrimoniale. Dacă cineva se gîndește la așa ceva, există tot pe Internet suficiente locuri din acestea. Nu ne facem iluzii, literatura nu a început și cu siguranță nu se va sfîrși cu noi, dar dacă putem fi un modest atelier al calității, comunicării și inovației literare, atunci ne-am îndeplinit scopul.