Cadavrul martorului va fi aruncat în beton și astfel
Va fi zidit la temelia noului hipermarket. Cadavrul iepurelui
Va fi amestecat cu asfalt pentru noua autostradă
Și acolo va dormi pentru totdeauna,
Șoimul va fi absorbit de motoarele reactorului
Și nu vor rămâne din el decât mici molecule de lavă,
Cadavrul fluturelui va deveni nisip și va fi împrăștiat în cele patru vânturi,
Cadavrul deținutului împușcat în cap va fi îngropat în grădina închisorii,
Cadavrul dictatorului va fi scos din mausoleu
Va fi incinerat și urna se va pierde într-un oraș de provincie,
Cadavrul biciclistului lovit de bolid în seara de septembrie
Va fi aruncat în canal și nu se va mai ști de el niciodată,
Cadavrul femeii va sta patru zile la morgă, apoi va fi donat,
De o rudă îndepărtată, laboratoarelor de chimie
Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu
Cadavrul meu va fi descoperit după zece săptămâni
După ce voi putrezi și voi fi doar o umbră de oase
Hai să bem, hai să dănțuim, hai să căutăm casa cu felinar roșu
Hai să ne risipim vlaga în fata brună, în fata blondă, în roșcata cu ochi verzi,
În negresa care are pe fesele ei șerbet de nucă de cocos
În curând vom fi aruncați în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morții
Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de gală s-a terminat
Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj
Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă.
Comentarii
Aranca -
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
Virgil -
textul e bun, chiar foarte bun dar am rezerve fata de final care mi se pare oarecum prea existentialist-predictibil.
citadinul -
Aranca, Comentariul dumneavoastră intuiește exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violența lumii în care trăim, dar și faptul că întreaga tensiune existențială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce privește "brendul Șandru", cred că exagerați. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră și mă feresc cât pot de imagistica lină și de calofilie. Mulțumesc pentru comentariu și pentru peniță.
citadinul -
Profetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
Virgil -
și dacă nu acolo se sfîrșește totul? și dacă abia acolo începe totul? Și dacă de fapt abia atunci ieșim dintre picioarele ei?
citadinul -
Profetul, Fie cum ziceți dumneavoastră.
lucian -
un poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.