Gelu -
am 43 de ani & recunosc că sunt grafoman
îl citesc pe Ted Berrigan & mă întreb
la fel ca și el când voi muri
folosesc semnul & pentru că îmi place
indiferent de părerea celor care
nu recunosc valențele poeziei americane
am avut curajul la 43 de ani
să trec mai departe și să privesc înainte
cred în sinceritate & în autenticism
& nu-mi plac efuziunile bombastice
& de asemenea
nu mă omor
după ideea de plecăciune
Poezie:
Comentarii
elian -
cred în autenticul acestui monolog poetic, în impactul pe care îl are asupra cititorului, o poezie rostindu-se cu voce tare și clară sincere aprecieri
Gelu -
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Imparateasa -
strofa a doua produce un adevărat impact prin primele versuri. acolo e un tragism care pulsează către margini.
Gelu -
e logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează
Aranca -
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
Gelu -
eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
elian -
revenind, am curajul necesar, cum precizam în însemnarea lăsată anterior, aici este un monolog poetic, de aici impactul direct, cred că autorul parcurge drumul poetic în sens invers, el esențializează, spune cu precizie și claritate ceea ce noi suntem obișnuiți să deducem printre sau în prelungirea versurilor uneori mă gândesc că poezia este mai mult decât cuvinte, este o stare.... aici este o stare, părerea mea
Aranca -
dragul meu, teoretic parca ai dreptate. practica te omoara, din punctul meu de vedere. Elian, ma bucur ca te vad aici.
Gelu -
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
Aranca -
draga Gelu, uite eu nu te-am cautat pe internet (nu am timp, altii spun ca nu folosesc....sa nu-i crezi) sa vad ce ai mai scris, doar sa imi formez o parere despre cum scrii, ce registru literar. doar spun ca aceasta poezie (eu i-as pune text) postata nu m-a convins. convinge-ma si cu altceva!
Gelu -
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
Aranca -
domnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.
Ariana -
dată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
Gelu -
Aranca eu nu vreau să demonstrez nimic fac tot ce fac doar din pasiune și nu simt nevoia să-mi exhib "talentele ascunse", despre care eu știu cel mai bine că nu există pe de altă parte, sigur că nu tot ce apare ca text poate fi numit literatură de ex. "indicațiunile de folosință" de pe anumite produse, mult ironizate de Camil Petrescu în plus, nu am făcut critică, ci repet, am apărat un concept & dacă tot am vorbit despre asta, mă surprinde faptul că nimeni nu a sesizat ironia din primul vers Ariana îți mulțumesc pentru sugestii, cu siguranță voi ține cont de ele
alma -
Acest poem (pentru că este un poem) este un text pentru prima pagină a unui volum de versuri. Este un text de deschidere. Te provoacă să citești mai departe, să vrei să afli ce și cum se mai poate scrie, fie și cu "&". E o modă? Și Beatles-ii au fost o modă cândva, dar au rămas. Cred că Gelu Diaconu va rămâne în literatura română. Timpul va dovedi afirmația aceasta. Aștept să citesc și alte texte semnate de el, aici pe Hermeneia.
Aranca -
Gelu Diaconu, esti binevenit pe Hermeneia! si poate ca iti place Ted Berrigan. si mie &.
Gelu -
Alma, Aranca vă mulțumesc frumos