the only ones

imaginea utilizatorului alma

el îmi intră prin brațe. el e
prietenul pe care îl voi numi doar aici
simplu
PixiesHeaven. el nu este
verde teal, nu are contur, nici scară de griuri,
nu e transparent și nu e
personajul principal din povestea vieții mele

eu îmi ies prin piele. în interiorul meu
rămâne o scurgere lentă de viață moarte b/w
conform principiului vaselor comunicante
pentru că eu, aici, voi fi
MyAlina și voi purta în buzunarele mele oranj
rolul povestașului
lui llosa

al treilea rămâne mereu necunoscutul
omul cu mantie verde și glugă neagră peste cuvinte
bărbatul-literă
mișcarea mea de spin
accelerația gravitațională a umbrei
îl vom recunoaște pentru că aici
el stă mereu peste
violet întunecat cenușiu
și peste toate clișeele mele
risipite în puful păpădiilor

în rest sunt ceilalți
ei îmi intră îmi ies
ei îmi formează un trafic prin sânge
precum visurile sau
precum isus
loc pentru inimă

Comentarii

nu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic

dacă nu știi, află, caută, descoperă, inventează sau întreabă pe alții.

ăsta a fost cel mai aiuristic răspuns la care m-aș fi putut gîndi. puteai să îmi spui simplu ”lasă-mi textul în pace” și era ok

fiecare cu imaginația sa, Virgil. aiuristic sau nu, e un răspuns!

yea, I guess so. mai ai si alte idei din astea interesante? oricum textul nu e de lepadat