Poem cu buzunare

imaginea utilizatorului Iulia

Să mă desprind de tine
cum iarba dintre nisipuri

Pisica asta e vie în brațele mele
ea știe mai bine ca noi
că „take me to the highway”
nu înseamnă nimic

Am să scriu într-o zi
a poem for the lone prospector
are să fie tot aprilie
și tot a verde te vei îndepărta
cu pietre, pixuri și tăceri de jasm
în buzunare

Uite acum număr de 3 câte 3 câte 3 ori
fiecare ieșire
bat timpul pe umăr
și el numără mai departe
fiecare intrare
tot de 3 câte 3 câte 3

Astăzi copiii sunt triști
pisica doarme în brațele mele
cum iarba

Comentarii

ai o pisica. si sfaristul se continua , simbolul si ritul.

Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)

da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati