scara aceasta nu are trepte

imaginea utilizatorului Alexander
arde interiorul

aliona repetă te rog dansul păpușii
de aseară
când orele erau niște nasturi
și sărutările
ah
sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile

cu ochii închiși nu poți să numeri
cu ochii închiși poți mirosi
a singurătate
a ființă privită
a depărtare de tavan

aliona
corabia de noapte
ne așteaptă în portul învolburat al genelor
probabil
ultima lacrimă dintr-o petală viloet
ne va sigila pleoapele
probabil
marea pe care vom porni
ne va cunoaște până la capăt așa probabili cum suntem

afară vântul
se dă în leagăn până la lună
alunecă pe tobogan până la străbunii noștri înfipți în minereuri
ridică serpentine de nisip
adică
copiii dorm aliona
și visează secunde mari

hai aliona
să trăim o viață pe mare
și prin orizonturile consecutive
să învățăm să alergăm pe alge

Comentarii

Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul

yester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!

paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială