Dacă vei auzi iarba,
să-mi pui in chimir o sămânță de gând
și-n traistă dor, în loc de merinde,
cine știe, dacă pe drumul străin
vor mai înflori vise
cu rod.
Și cine știe,
dacă fântânile vor sta în cumpănă
și nu vor fi secate de dor,
altfel, voi adormi din amurg
acoperit cu o mână de stele.
Te voi visa în florile câmpului
flămândă de aer,
dimineața amintindu-mi doar pietrele drumului
care mă iubesc,
cu o durere de moarte.

Sibiu 1979