Nu-ți mai pictez formele
Cu pete de clar-obscur,
Nu-mi mai aleg cuțitul
Cu care ucid culorile.

Te înalț în lumină,
Cu aripi de înger
Și scânteiez o lacrimă
Să mă ierți.

Învață-mă să zbor
Prin visele tale,
Cu cântece curate
De menestrel.

Și iartă-mă, iartă-mă
Pentru uimirea
Cu care te descriu
Privind peste umeri
Alba ta lipsă.