ca să nu mai miroasă a lavabilă
între oase și carne
citește niște psalmi noi

atât de noi încât
să te doară ochii

eventual
stoarce ultimile cuvinte
de la statui
acele ființe
irezistibil de sălbatice
care locuiesc în stomacul timpului

când ploaia va avea tâmple
o să înveți să mângâi ceva neted
și nou

câinii
se încolăcesc pe picioarele tale
o dată
de două ori

-până când-
te întrebi
așteptând
să se oprească

îi privești
de te-ai vedea cum îi privești