PORTRET NETERMINAT

soarele sparge fereastra se revarsă carnelian
case mărunte din chirpici strada îngustă turla bisericii școala
pe Dunăre valuri de miere bunătatea
rămășițe pe care insula își trimite cocorii
să le-ntoarcă înapoi

o fetiță străbate strada
poartă două plete grele pe umeri cuminți
un guleraș alb din dantelă încheie solemn uniforma de maici
umbrele serii de mai coboară printre pleopele ei
pe Dunăre valuri de miere

ochii ei
un poem
ecoul altor seri
seri de iarnă când viforul năpraznic era oprit la ferești
poveștile și sentimentul de taină că totul e magic și bun
în arșița singurătății o singură spaimă
implacabil piratul care adastă pe țărm

valurile, valuri de miere și ambră
carnagiu de flori pe insula goală
mi-e târziu