prima statuetă a fost pumnul meu stâng
apoi am făurit capul zdrobit de timp al unei afrodite
iar în spate lipiți parcă ascultând
freamătul ochilor lipsă o pereche de sâni

nu știu dacă mi se întâmplase
dar misterul lor părea cumva dezlegat
cred că vara era de vină
atunci veneau artiștii bărboși în tabăra de la măgura
însoțiți de câteva sculptorițe cu părul împletit
ca să-i îmblânzească
descălecau din altă lume vorbind despre aripi gâze lună și soare apoi luau în mâini ciocane și dălți

țăranii aduceau în căruțe blocuri albe de piatră
și ziceau
uite
am cojit bolovanii ăștia și acum arată ca un ou

iartă-mă dacă tremur uneori
e greu să fii model
nu știu de ce ai ales să-mi pictezi spatele
e drept că-mi place
pasărea aceea roșiatică de pe coloană
un președinte avea un semn ciudat pe frunte
parcă erau insulele aleutine
nu ți-e teamă de oamenii însemnați?

în timp ce-mi înveți coastele să zboare
o să încerc să modelez o femeie până la capăt
deși mi-ar plăcea mai mult să te îmbrac în lut