m-am trezit speriat unde e nick unde e nick
păianjenul meu era într-un colț își vedea de lumea lui
mă nick ești ok? da sunt

în seara asta cineva e de gardă într-un spital care i-a crescut direct
pe temelia de carne puțini sîntem aleșii de gardă la granița dintre
firesc și neputință
un lichid maroniu se scurge pe buze ca o apă necunoscută
un foc îmi străbate venele de prietenii mei rîd
ca și cum aș plînge

facem de gardă în liniște să-ți spun cum e
deschid gura trag aer în piept pentru o săptămînă
între pereți mă scufund submersie voluntară
uneori simt plămînii cum explodează îmi vine să urlu
să iau aerul în palme și să-l îndes în mine dar gura e toată cusută
cu ață chirurgicală de care atîrnă cuvintele ca niște clopote fără limbă

m-am trezit speriat unde e nick unde e nick
păianjenul era bine mersi își vedea de pînza lui
era seară oamenii își mînau turma de lucruri mărunte spre casă

un lichid maroniu se scurge pe buze jocul meu preferat să fac
pe dependentul de viață alteori stau nemișcat îmi spun că moartea
e un fel de semipareză în care trupul își face din lume o cîrjă