prim plan I

femeia cu porumbei

„and when the lights go down
that is where l'll be found „

femeia cu porumbei se trezește în fiecare dimineață
în altă cameră
duce mâna spre inimă e tot acolo
duce mâna spre gură e tot acolo
duce mâna spre bărbat e tot acolo
toate sunt la locul lor

netezește cearșaful e alb
se spală pe mâini apa e albă
toate morțile sunt albe

se uită puțin pe fereastră lumea e încolăcită
vorbește puțin la telefon apoi își prinde părul
știe să fie tandră cu toți

când e privită merge cu grație și se emoționează

stă câteva ore în piață
visează
lumea e un desen în care oamenii sunt nuanțe

ea deschide palma
răsfiră linii ciudate ca la un semn
apar porumbeii

unii se așează în păr
alții pe umeri cei mai mici
pe pantofi se cheamă unii pe alții
a venit femeia cuib

fiecare vorbește îi lasă o pană mai târziu vor pleca
într-o bună zi va pune penele cap la cap
și va zbura alături de ei

pe înserat femeia cuib se ridică bărbații
își iau ușor zborul
unii din păr
alții din umeri
cei mai mici din pantofi
pleacă femeia pântec

femeia cu porumbei doarme în fiecare noapte
la fel ghemuită
duce mâna spre inimă e tot acolo
duce mâna spre lume e tot acolo
duce mâna spre suflet sunt tot acolo

toate sunt la locul lor

prim plan II

douășdouă

ieri am furat douășdouă de mii
inima bătea nebunește timpanele se arcuiau la orice ușă deschisă
mâna se scufunda în poșetă ca un submarin căutând rămășițele
unei prăbușiri
nu era timp de remușcări nu era timp
să mă întreb de ce sunt adevărate lucrurile care s-au întâmplat
fără să le vedem

gâfâind m-am ascuns într-o vizuină
era bine cu buzunarele calde am făcut planuri despre cum
să-mi petrec timpul

aș putea să flutur douășdouă de mii
pe toate șosele de centură am învățat
că femeile nu au sâni
au două nopți de care tragi cu dinții să mai rămână
ziua nu se întîmplă nimic important decât pentru cei care știu
să trăiască

aș putea să mă-mbăt și să dau de băut
prietenilor pe care îi cunosc
preietenilor pe care nu-i cunosc
prietenilor față de care am greșit
prietenilor față de care voi greși
celor ce sunt
celor ce nu mai sunt
celui ce am fost și celui
ce nu voi

aș putea să cumpăr lucruri folositoare haine de iarnă
sau altceva
nu știu cine a spus că oamenii sunt mai importanți
eu știu din experiență că oamenii se duc repede e drept îi și porți
toată ziua
dar tu n-ai să atingi nemurirea furând de la alții
câte un strop de viață

pînă la urmă aș putea să păstrez douășdouă de mii
când ești prea singur sau când îți vine să plângi
e foarte important să crezi
că ai ceva în plus față de alții

ieri am furat douășdouă de mii
inima bătea nebunește
nu era timp de remușcări

gâfâind m-am ascuns într-o vizuină
am făcut planuri despre cum aș petrece
doășdouă de mii
de secunde