manierele tale victoriene Jon
manierele tale mă provoacă
mai ales după-amiezele
cum stau picior peste picior
mătase neagră în penumbră
la un ceai

cum dau buzele tale forma
corectitudinii
adevărurilor fixe
fade ca sandvișurile tale
te privesc rotund
cum
îmbraci sexualitatea distins
ca pe redingotă, zău așa

să aduc ceaiul ? câte felii de lămâie, una două? lapte?
basetul tău mă place pe mine
îmi păzește incitarea
6 picioare pe covorașul albastru
și-un vătrai adormit lângă șemineu
ții tu mult la tabloul asta zilnic
ar trebui să plec ar trebui să ies ar trebui să ți-l stric

ceea ce jinduiai probabil curge odată cu politețea
printre degete
da’ deh educația bunicii
și preceptele, înainte de toate dragul meu
și slujba, da, să nu uităm slujba
decalotează cu atenție noțiunile slujbă principii
merită, cred

mai vreau o bomboana de-aia
erotism
înfoliat
just pour le connaiseurs

ce zici? să-mi las capul pe spate?