copile
am o veste proastă pentru tine
o să mori urcând o scară
îngustă
eu lângă tine spunând rugăciunea

ființa atee va muri mai greu
cu două secunde și acum
la sfârșit
o să rămâi jumătate

e ziua

copile
să te lepezi de isusul tău

să îți aduni de pe perete toate
stickerele galbene în care sperai
că o să îți găsești sensul vieții

să nu mai citești niciodată
din nils holgersson care privea de sus
pânza cadrilată

(pânza ta e albă
atât de albă încât tu ești singurul punct negru de pe ea)

să mori într-un costum apretat
iar aerul

să fie rarefiat

să îl respiri cu sete
știind că
nu există pericol să se termine

copile
acolo unde te duci nu există
hârtie
pix
defecte pe care să le iubești

seara capacul laptopului cade iar
luminile din birou se sting înecate
în aroma ozonului

mâine dimineață vei fi acolo unde trebuia să ajungi de mult
mâine dimineață ai o întâlnire la ora opt fix
cu cravata aia de care ai visat să te spânzuri