subţire ca o pojghiţă
doar un înveliş de piele de om
pentru întunericul din mine
înăuntru sunt căptuşit cu fâşii lungi
de catifea
tăcerile - ciori adolescente
care învaţă să zboare
într-un om cât o cabină telefonică

un tramvai este un înger
cu cheiţa ruptă
de la geamul lui nu poţi vedea cerul
din inima lui electrică
auzi doar blocurile pulsând
pe cerul gurii

să ne bucurăm aşadar
plecăm în viaţă pe bicicletă
nu privim înainte nu înapoi:
cerul e o bucată de postav
pe care vom coase cu privirea
păsări şi morminte

şi alte câteva mii de alibiuri
pentru o viaţă
casetofon
cu buton de pause buton de play