m-am obișnuit să cobor la penultima stație
când scările sunt prea aglomerate.
//claustrofobia mi-e teama de spații deschise prea largi prea viduite de suflete
teama de copaci în noiembrie//

știu e un loc liber în față -
nu-l voi ocupa.
sub copertine de plexiglas scaune pline - se face cu rândul unii se ridică alții se așază.
ne îngheață degetele. sub ochi e însă cald. ne acoperim cu rogojini din cuvinte.

voi aștepta aici - niciun pas în dreapta.doar o privire în sus, o zbatere de pleoape în somn.
același autobuz. șoferul face curse printre obstacole. spre stânga o talpă apasă accelerația.
ți se subțiază sângele când locuiește cineva în el.