În clipa când și umbra-ngenunchease,
Eu tot ciobeam de vene versuri gri.
Seninul foii-ncepe a umbri,
Și mi-amintesc că teama mă uitase.

„În sine, el începe a robi
Mormântul îngropat deja în oase”
În clipa aia, umbra-ngenunchease
Și eu sculptam în vene noi fobii.

Mă închinam la urmele-mi pustii
Și mă scriam în resturi de foloase;
-Poet nebun cu vene veninoase
Puteai atunci un suflet a-l zdrobi... -
În clipa aia, umbra-ngenunchease.