urcăm cu liftul
prima lună coboară cum titanicul
agitând pasagerii
ţipete caută precum nişte mâini
un colac

liftul urcă mai sus
a doua lună pare grea
trosneşte uscat

se vor sfărâma de solul timpului
şoptesc nu ştiu cui
uşile înghit lumini
copilăroase