« Emmenez-moi au bout de la terre
Emmenez-moi au pays des merveilles
Il me semble que la misère
Serait moins pénible au soleil »

peisajul kirigami suprarealist suprapus peste noi sau invers
depinde cum percepi această viață
gesticula René ca din propriile tablouri
extrapolind unicul vitraliu istoriografic
despre invazia cotidianului relativ

atunci pietrele de rezervă nu mai migrau prin instanțele nopților pierdute
spre conturul fragil de sticlă al sufletului
se spulberau instantaneu prin pori agresînd camera strada orașul
liniștea lîngă el devenea un rău necesar
ca o pupă spasmodică de gînduri visîndu-și fluturele de aur
în plin soare