silvius -
Satul pustiu
În fânul la uscat din grădină
Întorc pe fiecare față o nefericită zi
De coasă la țară.
Dincolo de gard se plimbă drumul spre râu
Unde fetișcanele alunecă la soare
Și se întorc cu nisipu-n clepsidre
Pentru alt timp.
Gâștele vecinului pleacă într-acolo
Casa nouă ridicată vizavi
Tăcută, în curte o căruță cu flori ofilite
O stivă de lemne și un tractor
Zâmbind peisajului ars,
Zdrențuit de furtuna trecută.
În zare
O clopotniță înaltă, cenușie
Cu vârful înfipt în cer, lipită de o biserică albă
Înconjurată de cruci.
Satul pustiu
Bate din nou clopotul
Doamne câți oameni mor!
Plec la oraș.
Poezie:
Comentarii aleatorii