Luna d'inverno che dal melograno
per i vetri di casa filtri lenta
sui miei sonni veloci, di ladro
sempre inseguito e sempre per partire.
Come un velo di lacrime t'appanna
E presto l'ora suonerà…
Lontano,
oltre le nostre sponde, oltre le magre
stagioni che con moto di marea
mortalmente stancandoci ci esaltano
e ci umiliano poi, splenderai lieta
tu, insegna d'oro all'ultima locanda
lampada sopra il desco incorruttibile
al cui chiarore ad uno ad uno
i visi in cerchio rivedrò che un turbine
vuoto e crudele mi cancella.

-------------------- Traducere (Dănuţ Grădinaru)

Lună de iarnă

Lună de iarnă ce din rodie
prin geamurile casei te strecori lentă
pe visele mele repezi, de hoţ
mereu urmărit şi mereu de plecare.
Ca un voal de lacrimi te tulbură
Şi în curând ceasul va suna...
Departe,
dincolo de ţărmurile noastre, dincolo de firavele
anotimpuri ce cu mişcarea mareelor
obositoare de moarte ne slăvesc
şi apoi ne umilesc, vei străluci fericită
tu, însemn de aur la ultimul han
lumină deasupra altarului incoruptibil
a cărei licărire una câte una
chipurile în cerc voi revedea că un vârtej
gol şi nemilos mă va şterge.