sufletul ca un glob pământesc
rotindu-se lin între palmele umede
altfel închipuind tăcerea sicriului
decât aceea din care oamenii vin

atât de ușoară apoi respirația
ca o golire de nașterea dintâi
fără zbuciumul urcării continue
prin timpul forfecat de secunde

surâs amărui
fără sens despicat pe din două
iluzie a unei mari iubiri
și a urii purtând deopotrivă