hoinăresc pe crestele munților acolo
zăpada nu piere
sub tălpi viscolul
mă biciuie cu păsări de pradă
mă prăvălesc sub norii ce-ascund
pâraiele ochilor tăi acolo
cad
unde tu mă poți obloji cu buze și sâni

pribegesc spre Chomolugma
în vârf ultimul piton va ceda acolo
pasărea de pradă din mine
departe viscolind în picaj
mai vie ca niciodată
între tine și cer
cu aripi în cruce

aș fi

până când m-aș zdrobi negreșit
întru nemurire acolo
în inima ta