când am plecat la marginea pământului
cum spune mama depărtărilor
crucea mi-a dus-o fiul lăsat în grija lui Dumnezeu
după mine au murit trei Marii
eu încă sunt
de aici se trage tot
nu înţeleg ochiul al treilea deschis într-o urmă desculţă pe pod
mă apasă-n picioare sângele proaspăt şi strigătul celor morţi în fiecare zi
de la începutul drumului la o sută de metri spre casă
nu înţeleg legătura între mâini şi suflet
între oameni şi cruci
grăbesc pasul să ies din această bucată strâmtă de întuneric