În fiecare cuvânt din memorie
stă de gardă un înger
Un bărbat imaginar sărută
o femeie abia desenată

Câinele
legat în lanț
privește-n unghi cu ochi leneși
depărtarea,
O pasăre îi ciugulește răbdarea
Încearcă să-și împrospăteze aerul
Din reflex îi flutură privirea spre poartă
Stăpânul lui așteaptă o femeie desenată
Vântul foamei îi plimbă mirosul prin nări

Dar el nu mișcă nimic
Doarme întins în cușca vopsită,
Adulmecă parfumul femeii venind
Și viseză o libertate câinescă
Alături de semenii vagabonzi
Dar numai atât.