fericirea de a fi om simplu
s-a născut în oraşe mici
unde ori îl găseşti pe Dumnezeu într-un cal pe strada mare
ori dai de dracu în fiecare zi până te obişnuieşti

toate cresc în lumina de macramé
a străzii tot mai îngustă
ireversibilă
cu vitrine mari şi vechi
unde se coc păpuşi de ceară
din care liniştea curge ca un talaş

oamenii au aceeaşi vârstă
vârsta oraşelor mici
cu dispensă primită de la ziar
pentru un loc de veci

măturătorul târâie în fiecare seară
un rest existenţial cu iluzii intacte
un singur târn ajunge
pentru a da de capătul târgului

oraşul e superb
ca un sfârc stins
asupra căruia nu a căzut
măcar gura unui păcătos